Grigorie Juravlev, pictor iconar născut fără mâini și picioare

Categorii: Articole ; 05 August 2014
Print Friendly

Dragii noștri cititori,

Vă facem cunoscut un om într-adevăr special, prin voința cu care ne-a arătat că se pot realiza prin ambiție și cu credință, lucruri minunate deși trupul nu este dezvoltat normal:  Grigorie Juravlev, născut în Rusia, în anul 1858, în localitatea Utevka, n pictor care a împlinit în viața sa cuvântul Mântuitorului: “Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu” (Luca 18,27) .

grogorii-si-fratele

A venit pe lume cu un handicap fizic, născându-se fără mâini și fără picioare. Rămas fără tată, mort pe front, mama sa s-a văzut singură înfruntând greutățile cele ce vor urma. În pofida sfaturilor rudelor de a da copilul pe mâna circarilor, dragostea pentru Dumnezeu și nădejdea în El, au îndemnat-o să îl crească creștinește, dăruindu-i toată dragostea necesară.  Viața creștinească pe care i-a oferit-o, atât mama prin rugaciuni cât și bunicul ce îl căra în spate, la biserică și în fața icoanelor , de care nu se mai sătura să le analizeze, l-au determinat să își dorească să dea slavă lui Dumnezeu prin icoane.

Într-o zi, pe când Grigorie se juca cu nisip, a apucat un băț cu dinții și a început să deseneze forme originale. Văzând ambiția copilului, bunicul l-a înscris la școala din sat, unde a învățat să scrie ținând creionul în dinți. După moartea bunicul, acesta nu a mai avut cum ajunge la școală și a început să învețe singur, acasă.  Fiind foarte ambițios era îndragit  de învățătorul satului care l-a ajutat să își continue studiile la un gimnaziu din Samara. În paralel cu școala, Grigorie își petrecea timpul și în atelierul unui pictor din localitate unde a învățat meștesugul păicturii. La terminarea studiilor, la vârsta de 22 de ani, tânărul Grigorie s-a întors în satul natal unde a început să picteze pentru sătenii mai îstăriți.

În 1885, s-a ridicat Biserica Sfânta Treime, care a urmat a fi pictată de Grigorie. În anul 1892 biserica a fost terminată și sfințită. Cu puțin timp mai înainte de Revoluția Bolșevică (1917), Grigorie a trecut la cele veșnice, precum un  martir care și-a închinat viața lui Dumnezeu și zugrăvirii icoanelor.

Un astfel de exemplu de om ne poate ambiționa spre a deveni rucodelieri în numele Domnului!